De ce X si 0?
De ce nu 0 si 1?
Sau X si Y.
Sau a si b.
Sau epsilon si eta.
Poate pentru ca tranzitia profund laica a lui X catre statutul de valoare cunoscuta este insotita, invariabil, de dezamagirea postmergatoare actului aflarii. Astfel, reducerea la zero, din plictiseala de a sti.
Arta cunoaste puterea de a rade din interiorul unei drame. Drama de a intelege. Si de a trai parasindu-ti celulele, pentru a te intalni cu oameni care nu exista, cu notiuni de neinventat. Uneori, cu armonii imposibile, sau sculpturi cioplite-n abur.
Odata cu apropierea de Unu ni se topesc aripile de ceara. Filosofilor si tabloizilor, monstrilor sacri si recuziterilor, deopotriva. Asta e si motivul din cauza caruia nu l-am cunoscut si nici nu il suportam spre impartire pe Zero.
- Iubita mea,
tu ești aici?
- Da, sunt, te sărut!
- Ori ești,
ori ma săruți?
Decide-te!
Când mă săruți pe mine,
încetezi să mai fii...
