Matematica anotimurilor.

Se dă o întâmplare gri și absurdă,
Numită toamnă.
Se agață ploile de apă-n grinzile de lemn,
Se bea cu nemăsură vinul
Din lutul părerilor de rău,
Se ascultă cu deosebită atentie
Galbenul frunzelor
Și movul născocit aseară de noi,
Apoi se-ngână, tiptil,
O șoaptă lină
Turnată în trupuri de peste vară
Cu alte nenumărate
Dorinți de poeți nenascuți.
Ne rămâne-ntrebarea,
Aceeași:
De câte-ntâmplări toamnă
Trebuie sa ne trăim intâmplările vise
Ca să ne fie iar vară în suflete?

Secunda in doi

Scrie-mi în carne dauri, nu nuuri,
Plouă-mă-n suflet cu toatele tuuri,
Uită-mă-n noi cât o mare mai tace un timp,
Și zei muritori să fugim din Olimp.
Cioplește secunde în visul meu șchiop
De tinele meu, de iubiri in galop.
De foame nebună de lup nehrănit
Cu noastrele trupuri, cu eul tău mit.