Am cântat cuvintele între două tăceri,
Am inventat dimineți
Așteptând nopți să îmi ceri,
Am iubit toate mările, între-a fi și-a nu fi,
Până cand una a noastra
Să fie va ști.
Am strigat pe tăcute, toate vorbele-n șoaptă,
Așteptând nopțile ca pe o sentința nedreaptă,
Numărând corigent, doar până la doi,
Până timpul s-a strâns, într-o oră de noi.
Și toate cuvintele, dintre două taceri
Au inventat dimineți pentru noaptea de ieri,
Pentru netimpul strivit de prea multele seri
Prea mult povestinde vinovate placeri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu