Noaptea poveste

Dacă în carne mi-ai zidi o noapte,
Devălmășită în gemete și  șoapte,
Dacă nici noaptea n-ar mai ști
Drumu'-napoi spre a doua zi,
L-am pedepsi pe unu, să se adune-n  doi,
Și l-am lăsa pe doi să fie
Cusurul lumii fără noi.
Ne netrăim altfelul ca pe un soi de-a fi,
Refugiați din lumi în care timpul l-am opri,
Îți sunt un timp, îmi ești poveste,
De nu am fi, ce tristă veste.
Ne-ncepem zi de zi banalul mit,
Și-n fiecare zi sfârșim un infinit.