Ce bine că sunt
cel mai puțin perfect vis al tău,
nu m-aș putea întâmpla altfel,
decât de tot imperfect
și deloc al meu.
Ce uitare de mine,
de tine,
de curgeri în vine,
de cuvântul a fi,
ca o fericire în sine.
Ce lume mică între pământul prelung
și stelele multe,
doar eu și tu,
dinlăuntrul meu și altfelul tău.
(7 ianuarie, 2018)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu