În căutare de timp

Nu mai e timp, nu mai e, pentru jumătăți de noi,
Strigă-mă încet, strigă-mă în șoaptă,
doar știi că e o conspirație în doi.
Am râs, în fiecare ieri, de mai apoia judecată,
Repetitiv, și  azi o s-o mai râdem, încă o dată și înc-o dată,
Și ne-am promis o altă, veselă, geneză, în fiecare zi,
Dezbrăcându-ne, înfrigurați, de simțuri, și conjugând, orbi, verbul a fi.
Nu mai e timp, nu mai e, decât pentru un noi întreg,
Nici aerul ce doare, uneori, când ne desparte, nu îl mai simt, nu-l înțeleg.
Nu mai e timp, nu mai e deloc, pentru tristețuri și tăceri,
Turnați mereu două pahare, e vreme de beție dulce și interminabile plăceri.

(7 ianuarie, 2018)