Mâinele de astăzi
De mâine o să ne iubim de tot, definitiv
Și toate nopțile le vom trezi, fără motiv,
Călătorind cu trupurile spre întâmplări inexistente
Și interzicem infinitul și neantul, nu ne mai sunt suficiente.
De mâine o să ne povestim atâtea rătăciri,
Că timpul o să se oprească, inutil, ca să ne vindece iubirea de trup și netrăiri,
"Ti-e bine?" - o să mă-ntrebi, și iar mă-ndrăgostești,
Și iar eu te voi pierde-n trupu-mi, și iar te voi iubi ca si cum ești.
De mâine o să ne iubim din nou, de tot, la infinit,
O să mă-nveți alte apusuri, și alte dimineți, și alt soare răsărit.
"Ești sigur că vrei să exiști?" - o să mă-ntrebi, cumva, fără cuvinte,
"Sunt sigur, am o iarnă 'napoi și-un infinit de veri și de tine 'nainte".
Florin Videa
12 ianuarie, 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu