Mai lasă-mă un timp să mă întâmplu-n noi,
Să mă prefac că mi-e toamnă, ca mi-e vânt și ploi,
Mai lasă-mă să cânt despre tăcerea surdă
Mai lasă-mă răspuns la o întrebare absurdă.
Mai uită-mă un pic, ca pe-o-ntâmplare tristă
Și minte-mă firesc că toamna nu există.
Doar cuvintele lasă-le așa, neîntoarse,
Între toatele trupuri de ispite nearse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu