Încă-mi vară

Să-mi ierți secunda de netine, doamnă,
Din nerăbdare, timpul mă transformă-n toamnă.
Cât vânt și câte frunze risipite,
Când eu miros a vară și îmi e foame de ispite,
Cât aer cenușiu și câte ploi,
Iar eu visez, naiv, doar aritmetica lui doi.
Cât cer lichid ai vrea să-mi picuri, gri, in karmă,
Nu, timpule, nu mă prefac în toamnă, nu-mi las iubitele să doarmă.
Lasă-mi lingoarea leneșă și vesela mea transă,
Nu-mi mai vopsi în galben frunzele, mai lasă-le o șansă.