Deodată, eu

Îmi e duminică acum în sufletul meu,
Dați-mi o inimă mare și vitează, una de leu,
Dați-mi alte brațe, de îmbrățișat bacante,
Cu trupuri, ah, cu trupurile lor luxuriante.
Îmi e duminică atât de mult în trup,
Trăiesc șapte vieți azi, hămesit, cu o foame de lup,
Mă prefac că sunt înger și demon și sfânt,
Că sunt tot ce e viu, între cer și pământ.
Îmi e atât de duminică peste tot primprejur,
Îmi pun picioroange de aer
Și un cer plin cu îngeri vă aduc la masă, vă jur,
Îmi e atât de duminică în tot gândul meu,
Mă nasc înc-o dată și sunt eu, atât de eu.