Exercițiu de a fi

N-am mai plouat de-o vreme cu verbe și trăiri,
Nu ți-am mai aninat in trupu-ți săruturi, rătăciri,
N-am mai murit de o vreme ca să mă nasc nou născut,
Nu mi-ai mai fost toată viața,  infinit si-nceput.
Ne suntem semnul de carte între mâine și ieri,
Neinventate trăiri din ne'ntâmplatele seri.
Suspendată un timp intre cer și pământ,
Iubirea îmi uită în carne păcatul cel sfânt.
Înghesui secunde de tine în jumătate de eu
Și sunt iar copil, mă prefac că sunt zeu.
Mai toarnă-mi in pahar, iubito, puțină așteptare
Cu aromă de tine, despletită si jună întâmplare.