Încă o iarnă

Cea mai frumoasă iarnă mi-ai fost tot tu, încă o dată,
Mi-ai nins tihnit in vise, ca într-o eternitate repetată.
Te-ai sechestrat, legată în carnea mea un anotimp,
Și ne rugam sa nu apună luna, ca veritabili hoți de timp.
Cea mai frumoasă iarnă am trăit-o ca pe o ciudată utopie,
Ca pe un infinit într-un târziu sfârșit, ce inceputul nu și-l știe.
Cea mai frumoasă iarnă mi-ai fost tot tu, eternitate repetată,
Și incă o dată mă mai nasc, ca să imi ningi in trup
cu pagini albe de a fost odata.