Ai un fel al tău de a-mi mai fi un timp,
De a-mi călători prin vise încă o oră, cât un anotimp,
Ai un fel ciudat de a-mi fi verde și a-mi mirosi a primăvară,
Și de a irosi un paradis cu noi, ca și cum paradisul ar mai fi,
știindu-ne pe noi afară.
Ai un fel subtil de a turna secunde-n mine,
Până când minele să se revolte,
de prea mult tine și prea da, e atât de bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu